El cand vrea sa fluiere, fluiera

Pentru ca n-are cine sa-l opreasca. Cine s-o faca ? Doamna Viorica, ce vinde bilete si popcorn ? Sau poate doamna Aurica, ce controleaza biletele la intrare in sala de cinema ? Cu siguranta niciuna si niciunul, ca doar tuturor le plac fluieraturile. Tuturor le plac replicile absurde si comportamentul de huligan prost crescut, caruia i s-a dat cacat sa manance de cand era mic si doar asta scoate si pe gura.

Si de unde stiu ca tuturor le place acest cacat ? Pai, e simplu, din moment ce nimeni nu are nimic impotriva lui. Sau, ma rog, nimeni nu indrazneste sa spuna ceva impotriva lui, pentru ca nu se stie cu cine are de-a face. Nu doreste nimeni sa sfarseasca batut, pe sub vreun scaun de cinema de proasta calitate.

Asa ca inghiti si uneori ciulesti urechile, ca sa auzi mai bine dialogul din film si sa-l intelegi.

Ca sa trec si la recenzia pe care voiam s-o abordez, pelicula “Eu cand vreau sa fluier” mi-a lasat o parere cat se poate de buna, in ciuda faptului ca putini din cei pe care-i cunosc l-au apreciat. S-au plans ca e plictisitor.

Eu cred ca nici nu se dorea a se excela prin actiune, ci prin atmosfera si trairi. Cadre de o liniste naturala si scene intense care te transpuneau in pielea personajului, m-au impresionat si mi s-au parut destul de subtile incat sa nu le perceapa toata lumea.

Lipsa artificiilor inutile, care confera un simt al realitatii intamplarilor, nu vor impresiona pe cei care asteapta explozii, distrugeri in masa si scamatorii. La aceasta naturalete contribuie si camerele video “shaky”, care de asemenea, fac totul sa para mai “amator”.

Din punct de vedere al “actorilor”, presupun ca niciunul dintre ei nu se ocupa de aceasta meserie, toti dintre ei fiind detinuti, cu figuri cat se poate de expresive si chiar infioratoare, ce se pliaza foarte bine pe tema filmului.

Tin sa spun ca afisul acestuia, pe care l-am vazut atat de des, m-a facut sa cred c-o sa am parte de o poveste de dragoste, dar n-a fost chiar asa cum ma asteptam. Ba mai mult, cred ca o sa va surprinda intentia lui Silviu din scena respectiva, oarecum paradoxala, daca e sa ne gandim la impresia pe care afisul ne-a oferit-o.

Eu n-am regretat cei 4 lei platiti pe bilet, dar m-a deranjat proasta calitate a salii de cinema, in general, cu tot cu sunet, imagine, si mai ales conditiile nu prea prielnice, in care se regasesc frigul si zgomotul iritant.

Nota: 7

(Am inteles ca se plang deoarece lumea nu mai merge la cinema. In conditiile astea, sincer, nici n-as avea tupeul sa fiu catusi de nemultumit pe “degustatorii” bistriteni de filme.)