Printre perne și cearșaf,
Mi-am construit un cuib.
Nici prea mare, nici prea mic.
Cât să-ncap eu și…
poate înc-o persoană.
Cât să mai simt un gol în stânga mea.
Cât ?
Încăperea nu e acoperită,
Căci seara îmi mai las gândul să zboare.
Se-ntoarce-n zori de zi, amnezic și-obosit,
Ma găsește tremurând, dezvelit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu